Toamna pe aleile Copoului

Cine-a numit
Auriu
Această culoare
A extazului frunzelor,
Această triumfătoare
Ţară a nimănui
Dintre viaţă şi moarte,
Această beatitudine
Învăluind în vegetala-i lumină
Pământul,
Cu mireasmă de fructe
Dezgolite pe crengi
În virginală
Şi grea impudoare?
Cine-a îndrăznit
Să dea un cuvânt
Celei mai limpezi
Şi-adânci nenumiri
Spre care curgem,
Nedemni de atâta speranţă,
Cu toţii,
Printre ciorchini înţelepţi
Şi zănatece ramuri subţiri?
Tăceţi!
Tăceţi şi-ascultaţi
Silabele ierbii foşnind
În lumină uscat -
Nici ea nu-ndrăzneşte
Să spună pe nume
Acestui ultim regat.
(Ana Blandiana)