Zbor

 Locul inimii noastre? Cine-l știe? Câți îl cer?

Vârtejul cugetelor noastre sălășluiește-n Cer

Și-n el lumina lină a Celui făr' de moarte.

Aspre prăpăstii se sparg în orice ins, 

Pe munții sufletului ninși de blesteme

Arde floarea minunilor – Rugul Aprins

Ce-n scrum preface spațiu și vreme. 

Doamne, spre locul: inimii noastre? Inimii Tale? 

'ndreptează

Pașii rugăciunii obosită de cale, 

Acolo unde deodată mintea se deșteaptă trează,

În amiaza Eternității Tale.

 (Vasile Voiculescu)