Frumuseti furate in graba

Si daca lucruri care pier, ne farmeca nespus,

Dar cum va fi acolo-n cer, in tara cea de sus?

Toamna pe aleile Copoului

Cine-a numit
Auriu
Această culoare
A extazului frunzelor,
Această triumfătoare
Ţară a nimănui
Dintre viaţă şi moarte,
Această beatitudine
Învăluind în vegetala-i lumină
Pământul,
Cu mireasmă de fructe
Dezgolite pe crengi
În virginală
Şi grea impudoare?
Cine-a îndrăznit
Să dea un cuvânt
Celei mai limpezi
Şi-adânci nenumiri
Spre care curgem,
Nedemni de atâta speranţă,
Cu toţii,
Printre ciorchini înţelepţi
Şi zănatece ramuri subţiri?
Tăceţi!
Tăceţi şi-ascultaţi
Silabele ierbii foşnind
În lumină uscat -
Nici ea nu-ndrăzneşte
Să spună pe nume
Acestui ultim regat.
(Ana Blandiana)

Lamurire

Daca astept cerul

Îl astept – nu pentru ca aici mi-am ispravit alergarile

Sau pentru ca undeva

Mi s-au proptit cautarile;


Daca visez acasa

Nu visez pentru ca se-ntuneca zarea

Sau pentru ca noptile lungi îmi bântuie cararea;

Si daca plâng

Nu plâng nicicum ca la pomana,

Nici nu ma cain pentru viata scurta

Sau dusmana.

Daca-s satul,

Daca visez,

Si daca plâng,

N-o fac nici de satul, nici de flamând,

O fac fiindca mi-e dor de-acasa si de Tata;


Mi-e pur si simplu dor…

Si gata


(Daniel Chirileanu)