Gand- The day we die

     

          Privind la evenimentele de aseara din Clubul Colectiv ii vad pe toti cei care cauta o explicatie incepand cu nerespectarea normelor de siguranta si terminand cu Halloween- sarbatoarea demonilor. 

           Nu pot, totusi, sa nu ma gandesc ca e si vina noastra aici. A noastra, a celor ce ne numim crestini si ne bucuram  privilegiul de a fi mantuiti.

           Ma intreb, daca noi am fi fost lumini in lume, asa cum ne cere Hristos, sau, cum ne place noua sa spunem ”am fi fost relevanti pentru cultura in care traim” cati ar mai fi mers in astfel de locuri sa caute acolo fericirea sau macar un moment de uitare?

           Ne place sa spunem ca e vina lor pentru ca au ales sa sarbatoreasca o astfel de sarbatoare, dar dintre cei de acolo cu siguranta au intalnit crestini in drumul lor. Au reusit acestia sa Il arate pe Hristos sau nu au obtinut decat un ”si voi sunteti ca noi doar ca va numiti altfel”?

           Ma gandesc acum la toti cei pe care ii am in jurul meu, la oamenii pe care ii cunosc, oameni pe care i-am intalnit si a caror viata nu a fost atinsa in niciun fel de marturia adusa de mine. Sau oameni pe care felul meu de a fi, a vorbi, a trai i-a indreptat spre Hristos. Cum ramane cu ”Sangele lui il voi cere din mana ta” ?

           Cum ramane cu sa iubim cu fapta si cu adevarul?

Where Heaven touches Earth

Din nou despre toamna- Rilke

Cad frunzele, cad ca din departare,

de parca vestejesc gradini in ceruri

cu gesturi de negare cad, de-a randul.

Iar noptile, cum cade greu pamantul

din toate stelele intr-o insingurare.

Noi toti cadem. Si mana asta, iata.

Caderea, vei, e-n toti si in oricine.

Si totusi este Unul care tine

nespus de bland, pe maini, caderea toata.

                                                      (Rainer Maria Rilke- Toamna)

Si tot de la Rilke cetire:

N-ar trebui ca in sfarsit aceste cele mai demult dureri

in noi sa rodeasca? Nu este timpul ca, iubind,

sa ne eliberam de ce ne e drag si tremuratori sa-l depasim

precum sageata arcu-i invinge, pentru ca in salt adunata

sa devina mai mult decat ea insasi? Caci ramanere nu-i nicaieri.

(Elegia intai)

Bucurie

          Nu-mi iese din minte un gand citit asta seara la rugaciune ”plinatatea Celui ce plineste totul in toti”. Se refera la Biserica, dar gandul ca Dumnezeu este Cel care implineste totul in mine ma umple in seara asta de bucurie. 

          Si tot bucurie este in inima mea cand vad cu ce frumusete ne inconjoara Dumnezeu toamna asta.

Cer deasupra Copoului si a gandurilor mele

Nu, nu suntem un vis, o intamplare, 

un lut de sine insusi framantat. 

Ci ne-a zidit o Minte creatoare, 

o-Ntelepciune fara de hotare. 

Exista Dumnezeu cu-adevarat! 

Nu, nu suntem jivine-ntunecate, 

gonite de un bici ne 'nduplecat. 

Ci noi avem un duh si-o libertate 

Si-o inima ce pentru ceruri bate. 

Exista Dumnezeu cu-adevarat! 

N-ar fi simtit in veci de veci tarana 

Surasul unui crin imaculat, 

de n-ar fi-ntins Atotstapanul mana 

sa umple-n noi de simtamant fantana- 

Exista Dumnezeu cu-adevarat! 

 (C. Ioanid)

De inteles si de aplicat- Cum sa afli in ce (mai) crezi

”Creștinismul evanghelic nu cere nici ascetisme, ci, dimpotrivă, adesea ușurează viața, sporește bunăstarea materială sau cel puțin o consolidează. Mă declar sceptic cu privire la testul activismului – aproape singurul test disponibil în această zonă a creștinismului. Foarte activ și foarte prezent poți fi chiar dacă nu ai cine știe ce credință.

Dar sunt câteva teste care nu prea dau greș. Ele însă oferă instantanee, evaluări de etapă, nu calificative finale. Verdictele definitive și evaluările finale nu ne sunt accesibile. Însă asta nu înseamnă că nu ne putem privi periodic în oglindă.”

https://drezina.wordpress.com/2015/08/19/cum-sa-afli-in-ce-mai-crezi-5-teste-laice-accesibile/

Zbor

 Locul inimii noastre? Cine-l știe? Câți îl cer?

Vârtejul cugetelor noastre sălășluiește-n Cer

Și-n el lumina lină a Celui făr' de moarte.

Aspre prăpăstii se sparg în orice ins, 

Pe munții sufletului ninși de blesteme

Arde floarea minunilor – Rugul Aprins

Ce-n scrum preface spațiu și vreme. 

Doamne, spre locul: inimii noastre? Inimii Tale? 

'ndreptează

Pașii rugăciunii obosită de cale, 

Acolo unde deodată mintea se deșteaptă trează,

În amiaza Eternității Tale.

 (Vasile Voiculescu)

Toamna pe aleile Copoului

Cine-a numit
Auriu
Această culoare
A extazului frunzelor,
Această triumfătoare
Ţară a nimănui
Dintre viaţă şi moarte,
Această beatitudine
Învăluind în vegetala-i lumină
Pământul,
Cu mireasmă de fructe
Dezgolite pe crengi
În virginală
Şi grea impudoare?
Cine-a îndrăznit
Să dea un cuvânt
Celei mai limpezi
Şi-adânci nenumiri
Spre care curgem,
Nedemni de atâta speranţă,
Cu toţii,
Printre ciorchini înţelepţi
Şi zănatece ramuri subţiri?
Tăceţi!
Tăceţi şi-ascultaţi
Silabele ierbii foşnind
În lumină uscat -
Nici ea nu-ndrăzneşte
Să spună pe nume
Acestui ultim regat.
(Ana Blandiana)

A W Tozer

„O gradina neingrijita va fi in scurt timp biruita de buruieni. Inima care nu se ocupa de cultivarea adevarului si de smulgerea erorilor va deveni in scurt timp o salbaticie teologica!” 

Lamurire

Daca astept cerul

Îl astept – nu pentru ca aici mi-am ispravit alergarile

Sau pentru ca undeva

Mi s-au proptit cautarile;


Daca visez acasa

Nu visez pentru ca se-ntuneca zarea

Sau pentru ca noptile lungi îmi bântuie cararea;

Si daca plâng

Nu plâng nicicum ca la pomana,

Nici nu ma cain pentru viata scurta

Sau dusmana.

Daca-s satul,

Daca visez,

Si daca plâng,

N-o fac nici de satul, nici de flamând,

O fac fiindca mi-e dor de-acasa si de Tata;


Mi-e pur si simplu dor…

Si gata


(Daniel Chirileanu)

Urca pe munte

Urca pe munte…
Sa vezi splendoarea de dincolo
Splendoarea Canaanului.


Urca pe munte…
Sa fii la un pas de Eden
Sa-ti oglindesti privirile-obosite, pe maretia orasului vesnic
Sa intelegi ca viata nu-i frangere de drum, nici sfasieri de timp si nici sfarsit de noi
Ca ceea ce se pare incheiere, e numai inceput
Ca-n zarea ce se stinge, se infiripa zorii vesniciei, cu revarsari de fluvii de lumina.


Urca pe munte…
Numai pe varf de munte poti pricepe
Ca nu esti doar un bulgare de tina, ci colt de cer, farama de divin, de vesnicie.


Urca pe munte…
Pe muntele credintei, pe stancile sperantei, pe crestele fagaduintelor minune,
Privirile tale sa planga fericite, oprite de maretia patriei promise.


Urca pe munte…
Chiar obosit de anii ce te-asteapta, de tamplele carunte, de bratele-n durere frante, de fruntea-nsangerata si de picioarele ranite…


Urca pe munte…
De nu se poate altfel, urca-n genunchi,
Chiar daca sufletul ti-e sfasiat de ne-mpliniri, de cautari zadarnice, de doruri risipite.


Urca pe munte…
Chiar daca-ti pare aspra, fara sens, cararea ce te poarta catre culme,
Chiar daca pasii simt prapastiile fricii
Chiar dac-auzi suvoaiele de lacrimi salbatice vuind…


Urca pe munte…
Ele curg la vale, din ce in ce se-aud mai jos, dezamagirile si plansul
Din ce in ce e mai aproape cerul…


Urca pe munte
Acolo-ti cad pe fruntea de vapaie, stropi de balsam de paradis
O implinire-a armoniei, ce-o-ncerci acuma fara rost, acolo-n varf de tot.
Aripi in loc de pasi incatusati,
In loc de mers, e zbor netulburat…


Urca pe munte…
Si sub vegherea ingerilor buni,
Acolo sus, ce-i pamantesc din tine sa se stinga
Si sa te-aprinzi pe bolta vesniciei ca o stea nemuritoare.


Acolo sus, pe muntele credintei,
Pe muntele Golgotei,
Spre dincolo, spre Dumnezeu.


( autor : Marta Beregheaua)

Thoughts

And when the Son, Man comes

And all the holy angel's with Him

Then shall He sit on His glorious throne

And He will divide the nations before Him

As a shepherd separates the sheep from the goats




And she shall put the sheep on His right

And the goats on His left

And He shall say to the sheep

Come ye, blessed of my Father

Inherit the Kingdom I have prepared for You

From the foundation of the world




For I was hungry and you gave me something to eat

I was thirsty and you gave me something to drink

I was naked and you clothed me

I was a stranger and you invited me in

I was sick and I was in prison and you came to me

Thank you, enter into your rest




And they shall answer Him, yes, they shall answer Him

And they'll say, Lord, when?

When were You hungry, Lord

And we gave You something to eat?

Lord, when were You thirsty? I can't remember

And we gave You drink?

Huh, when were You naked, Lord, and we clothed You?

And Lord, when were You a stranger and we invited You in?




I mean, we invited lots of people in, Lord

I could never forget that face

And Lord, when were You sick and we visited You?

Or in prison, and we came to You? Lord, tell us?

In as much as You did it to the least of my brethren

You've done it unto me

Oh yes, as much as you've done it to the very least

Of my brethren, you've done it

You've done it unto me, enter into your rest




Then He shall turn to those on His left, the goats

Depart from me, You cursed ones, into everlasting fire

Prepared for the devil and His angels




For I was hungry and you gave me nothing to eat

I was thirsty and you gave me nothing to drink

I was naked out in the cold, in exposure and you sent me away

I was a stranger and I knocked at your door

But you didn't open, you told me to go away




I was sick, racked in pain upon my bed

And I begged and prayed and pleaded

That You'd come but You didn't

I was in prison and I rotted there

I'd prayed that You'd come

I heard Your programs on the radio

I read Your magazines but You never came




Depart from me

Lord, there must be some mistake, when?

Lord, I mean, when were You hungry, Lord

And we didn't give You something to eat?

And Lord, when were You thirsty and we didn't give You drink?

I mean, that's not fair, well, would You like something now?

Would one of the angels like to go out

And get the Lord a hamburger and a coke?

Oh, You're not hungry, yeah, I lost my appetite too




Uh, Lord, uh, Lord, when were You naked

I mean, Lord, that's not fair either, Lord

We didn't know what size You wear

Oh Lord, when were You a stranger, Lord

You weren't one of those creepy people

Who used to come to the door, were You?




Oh Lord, that wasn't our ministry Lord

We just didn't feel led, You know?

Lord, when were You sick? What did you have, anyway?

Well, at least it wasn't fatal, oh, it was?

I'm sorry, Lord, I would have sent You a card

Lord, just on last thing we want to know

When were You in prison, Lord? What were You in for anyway?

I had a friend in Levenworth




Enough, in as much as you've not done it

Unto the least of my brethren

You've not done it unto me

In as much as you've not done it

Unto the least of my brethren

You've not done it unto me, depart from me




And these shall go away into everlasting fire

But the righteous into eternal life

And my friends, the only difference between the sheep

And the goats, according to this scripture

Is what they did and didn't do


Keith Green- The Sheep and the Goats