Si daca lucruri care pier, ne farmeca nespus,
Dar cum va fi acolo-n cer, in tara cea de sus?
sâmbătă, 7 noiembrie 2015
sâmbătă, 31 octombrie 2015
Gand- The day we die
Privind la evenimentele de aseara din Clubul Colectiv ii vad pe toti cei care cauta o explicatie incepand cu nerespectarea normelor de siguranta si terminand cu Halloween- sarbatoarea demonilor.
Nu pot, totusi, sa nu ma gandesc ca e si vina noastra aici. A noastra, a celor ce ne numim crestini si ne bucuram privilegiul de a fi mantuiti.
Ma intreb, daca noi am fi fost lumini in lume, asa cum ne cere Hristos, sau, cum ne place noua sa spunem ”am fi fost relevanti pentru cultura in care traim” cati ar mai fi mers in astfel de locuri sa caute acolo fericirea sau macar un moment de uitare?
Ne place sa spunem ca e vina lor pentru ca au ales sa sarbatoreasca o astfel de sarbatoare, dar dintre cei de acolo cu siguranta au intalnit crestini in drumul lor. Au reusit acestia sa Il arate pe Hristos sau nu au obtinut decat un ”si voi sunteti ca noi doar ca va numiti altfel”?
Ma gandesc acum la toti cei pe care ii am in jurul meu, la oamenii pe care ii cunosc, oameni pe care i-am intalnit si a caror viata nu a fost atinsa in niciun fel de marturia adusa de mine. Sau oameni pe care felul meu de a fi, a vorbi, a trai i-a indreptat spre Hristos. Cum ramane cu ”Sangele lui il voi cere din mana ta” ?
Cum ramane cu sa iubim cu fapta si cu adevarul?
sâmbătă, 24 octombrie 2015
Din nou despre toamna- Rilke
Cad frunzele, cad ca din departare,
de parca vestejesc gradini in ceruri
cu gesturi de negare cad, de-a randul.
Iar noptile, cum cade greu pamantul
din toate stelele intr-o insingurare.
Noi toti cadem. Si mana asta, iata.
Caderea, vei, e-n toti si in oricine.
Si totusi este Unul care tine
nespus de bland, pe maini, caderea toata.
(Rainer Maria Rilke- Toamna)Si tot de la Rilke cetire:
N-ar trebui ca in sfarsit aceste cele mai demult dureri
in noi sa rodeasca? Nu este timpul ca, iubind,
sa ne eliberam de ce ne e drag si tremuratori sa-l depasim
precum sageata arcu-i invinge, pentru ca in salt adunata
sa devina mai mult decat ea insasi? Caci ramanere nu-i nicaieri.
(Elegia intai)
miercuri, 21 octombrie 2015
Bucurie
Nu-mi iese din minte un gand citit asta seara la rugaciune ”plinatatea Celui ce plineste totul in toti”. Se refera la Biserica, dar gandul ca Dumnezeu este Cel care implineste totul in mine ma umple in seara asta de bucurie.
Si tot bucurie este in inima mea cand vad cu ce frumusete ne inconjoara Dumnezeu toamna asta.
marți, 20 octombrie 2015
Cer deasupra Copoului si a gandurilor mele
Nu, nu suntem un vis, o intamplare,
un lut de sine insusi framantat.
Ci ne-a zidit o Minte creatoare,
o-Ntelepciune fara de hotare.
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
Nu, nu suntem jivine-ntunecate,
gonite de un bici ne 'nduplecat.
Ci noi avem un duh si-o libertate
Si-o inima ce pentru ceruri bate.
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
N-ar fi simtit in veci de veci tarana
Surasul unui crin imaculat,
de n-ar fi-ntins Atotstapanul mana
sa umple-n noi de simtamant fantana-
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
(C. Ioanid)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)