Privind la evenimentele de aseara din Clubul Colectiv ii vad pe toti cei care cauta o explicatie incepand cu nerespectarea normelor de siguranta si terminand cu Halloween- sarbatoarea demonilor.
Nu pot, totusi, sa nu ma gandesc ca e si vina noastra aici. A noastra, a celor ce ne numim crestini si ne bucuram privilegiul de a fi mantuiti.
Ma intreb, daca noi am fi fost lumini in lume, asa cum ne cere Hristos, sau, cum ne place noua sa spunem ”am fi fost relevanti pentru cultura in care traim” cati ar mai fi mers in astfel de locuri sa caute acolo fericirea sau macar un moment de uitare?
Ne place sa spunem ca e vina lor pentru ca au ales sa sarbatoreasca o astfel de sarbatoare, dar dintre cei de acolo cu siguranta au intalnit crestini in drumul lor. Au reusit acestia sa Il arate pe Hristos sau nu au obtinut decat un ”si voi sunteti ca noi doar ca va numiti altfel”?
Ma gandesc acum la toti cei pe care ii am in jurul meu, la oamenii pe care ii cunosc, oameni pe care i-am intalnit si a caror viata nu a fost atinsa in niciun fel de marturia adusa de mine. Sau oameni pe care felul meu de a fi, a vorbi, a trai i-a indreptat spre Hristos. Cum ramane cu ”Sangele lui il voi cere din mana ta” ?
Cum ramane cu sa iubim cu fapta si cu adevarul?
